Datorită impreciziei inevitabile la prelucrare apar abaterile de la formă geometrică ideală (proiectată) a pieselor. Având in vedere rolul funcţional al piesei, aceste abateri de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor trebuie păstrate în anumite limite, care sunt reglementate prin standarde. Toleranţele de formă şi poziţie se înscriu pe desene numai dacă sunt necesare pentru asigurarea funcţionabilităţii pieselor respective, în cazul în care nu se indică pe desene, toleranţele de formă şi poziţie se încadrează în toleranţele dimensionale admise. Abaterile de la formă geometrică se referă la: rectilinitate, planitate, circularitate si cilindricitate.
                Precizia poziţiei reciproce a suprafeţelor ce limitează o piesă este determinată de mărimea abaterilor ce apar. Aceste abateri pot fi abateri la paralelism, la perpendicularitate, la coaxialitate şi cocentricitate, la simetrie, la înclinare, bătăile radiale şi frontale şi abaterile de la poziţia nominală. Una din metodele de determinare a abaterilor de formă şi poziţie este cea realizată cu ajutorul comparatorului cu cadran. Înainte de începerea măsurării acesta trebuie reglat la zero.